May 17, 2012 - Posted by emaonofrei - 0 Comments
Sunt norocoasa posesoare a unei bunici extraordinare! Nu mi-am dat seama de asta doar acum dupa 30 de ani de cand o cunosc. Ce poti sa spui cand te gandeşti la o bunică ? O femeie in vârsta , vaduvă in general, cu multe probleme de sănatate, cu pensia mica si nu o sa uite să-ţi aminteasca asta de fiecare data la virgulă . Într-adevar te poţi gandi si la bunica iubitoare de nepoţi care le face toate mofturile şi dă in mintea lor de multe ori. Te mai poţi gândi la o persoană care şi-a pierdut dorinţa si voinţa de a mai trăi sau dacă înca o are asta depinde de copii sau nepoţi in proporţie de 100%. Te poţi gândi la multe însa bunica mea e altfel ! Când ma gândesc la ea imi vine in minte un singur cuvânt : VIAŢA ! Da, îi place sa trăiască , îi place să vorbească cu tinerii şi chiar simt ca vorbesc cu o persoana de varsta mea. Are peste 70 de ani si are hobby-uri . Vă vine sa credeti că bunica mea are Jeep? E tare de tot . N-am să uit niciodată acum doi ani cand am fost cu ea printr-o pădure şi mergea tare printre copaci cu maşina si se distra de minune cu noi. E fantastică ! La varsta ei a reuşit să ridice o casă intr-un loc foarte greu accesibil, pe un deal unde materialele de construcţie le poţi duce doar cu calul sau cu tractorul. Ea a fost sefă de şantier. Am zis ca bunicile sunt bolnave ? O da ! bunica mea e bolnavă dar nimeni nu va şti asta pentru că nu se plânge niciodată. A fost operată când am fost la ea la spital si vorbea cu noi ca si când ea ne invitase undeva la masă sa ne simţim bine. A avut o viata foarte grea. Îmi povestea că imediat dupa ce a născut primul copil au inceput construcţia casei lor si a săpat împreuna cu soţul ei la fundaţia casei. Imediat s-a întors la servici şi pentru ca nu avea cu cine sa-l lase işi ducea copilul cu ea in cărucior şi îl punea la geam. Ieşea din când în când să-l hrănească şi să-l schimbe. Sunt multe poveşti pe care le-am auzit de la ea dar ea e omul care sta in faţă problemelor şi zice :” Ei şi?” iar pentru ea nimic nu este imposibil . Atât de multă voinţa si determinare am gasit in bunica mea ca ori de câte ori îmi vine să zic că viaţa e grea si îmi vine să mă plâng de ceva imi aduc aminte de puterea ei de a trece peste greutăţi si de dorinţa ei de a fi bine şi de a trăi frumos şi cu atitudine pozitivă . Cred că moştenesc măcar o farâmă din caracterul ei pentru ca vreau să trăiesc viaţa cu toată puterea şi entuziasmul şi nimic sa nu ma facă sa zic “ nu “ la viaţa mea. Ea a pus piesa puterii din puzzelul meu.
Am ales sa pun urmatoarea piesa aici , tocmai pentru ca face un contrast foarte bun cu cea precedenta. Nu vreau sa fiu gresit inteleasa , insa uneori chiar si de la exemplele negative din viata poti invata multe. Am avut ocazia , si nu intamplator, sa cunosc un cuplu care nu avea nimic in comun cu determinarea, vointa si puterea . Nu pot sa spun ca asa i-am cunoscut , insa petrecand mai mult timp in prezenta lor mi-am data seama ca tot ce ei vroiau sa infatiseze era de fapt o mare minciuna. Ce poti sa spui despre cineva pe care il cunosti prima data si care are o atitudine foarte dezinvolta si pare ca totul este in regula ? Decat ca intradevar asa este. E ok daca vrei sa ai o relatie superficiala dar ce se intampla cand acei oameni iti devin foarte apropiati? Incepi si descoperi adevarul… care uneori este de neinteles , de neacceptat si in final ajungi sa iti dai seama ca nimic nu se poate face pentru ei. Nu am cunoscut in viata mea pe cineva care sa aiba atata imaginatie si dorinta si atat de putina determinare si curaj! E trist. Asta s-a intamplat cu acest cuplu. Inca imi pare rau si ma gandesc uneori ca poate nu am facut tot ce trebuia facut. Vreau sa trag doar concluzia din aceasta experienta. Probabil multi nu vor intelege ce a fost . Dar concluzia este ca tot ce cladesti in viata trebuie sa se faca atunci cand e momentul. Daca pierzi oportunitatea , daca pierzi vremea, asa cum zice si Eclesiastul” toate isi au vremea lor “ , nu vei putea sa ajungi acolo unde iti doresti. Nu exista un standard de viata precis. Fiecare isi gaseste implinirea in mai mult sau mai putin , si in viata de cuplu si in nivelul de trai , insa in momentul in care iti doresti ceea ce au altii si incerci sa traiesti pe langa cei care au ceea ce ai vrea tu sa ai ,fara a face ceva pentru asta , nu ajungi decat sa te afunzi mai tare in nemultumire si frustrare. Nu m-am gandit prea mult la acest aspect pana sa-i cunosc pe ei . Acum incerc sa fiu atenta la tot ce mi-I se ofera asa incat sa nu pierd nici o binecuvantare , ca de fapt despre asta este vorba. Oportunitatile din viata noastra sunt binecuvantarile pe care le primim de la Dumnezeu iar daca luam asta superficial si cu lenevia de a fructifica ceea ce ni-i se ofera nu avem nici un drept sa cerem socoteala mai tarziu pentru viata mizerabila pe care o avem . Asa ca ei mi-au deschis ochii si au pus piesa atentiei la binecuvantarile primite la un moment dat in viata mea.
Dacă e ceva de care sa-mi para rău este ca uneori uit sa trăiesc fără griji. Nu mă consider deloc o persoana cu grija zilei de mâine si am considerat tot timpul ca trăiesc ca si cum as fi purtata pe aripi. Insa , așa cum îmi place tot timpul sa fac , când mă întâlnesc cu unii oameni care sunt mai diferiti decât mine îmi dau seama de lucrurile care ar trebui îmbunătățite in viața mea. Cunosc câțiva tineri cu care din când in când ieșim in oraș, vizionam un film , jucam ping pong , facem excursii si altele. De fiecare data când se sfarseste o astfel de zi mă simt fericita si plină de energie pozitivă pentru ca am petrecut o zi alături de niște oameni fără griji. Îmi place sa mă prostesc, sa rad la glume inocente ,sa joc jocuri stupide , sa discut lucruri marunte si lipsite de incarcatura unei trairi anterioare cu o amprenta negativa asupra perceptiei despre viața. Îmi place sa percep si eu viața simplu așa cum o fac ei. Îmi place sa mă las purtata de sentimentul ca cineva are grija de nevoile mele fără ca eu sa îmi fac griji pentru ele. In lumea lor nu exista favoritisme in relații , iar daca este vorba de a face ceva împreuna o vor face, nu contează realizările vieții , averea , școala sau religia. Totul e simplu si clar, nimic complicat. Invat continuu de la ei si ei sunt acei oameni care pun piesa bucuriei de a trai liber din viata mea.
February 27, 2012 - Posted by emaonofrei - 3 Comments
Am auzit de-a lungul vietii mele anumite afirmatii , spuse de anumiti oameni, intr-un anumit moment si care ma urmaresc dar, mai mult, au ajuns sa faca parte integranta din mine. E ca si cum eu as fi un joc de puzzle si aceste persoane aseaza piesa cu piesa si ma fac completa.
Am avut ocazia sa cunosc cativa oameni foarte interesanti . Spun asta pentru ca in viziunea mea interesanti sunt oamenii care ,in ciuda trecerii timpului, au o rezonanta in mintea si in viata mea, fie ea buna sau rea.
Am intalnit un om care mi-a deschis usa mintii ca sa pot sa merg mai departe si sa ma vad cine sunt .Ce l-a marcat in mintea mea pe acest om era spiritul sau mai bine zis dorinta , prosteasca uneori , de competitie si de a fi cel mai bun in orice domeniu. Excela prin atitudine, cunoastere, determinare , vointa, putere de concentrare , capacitate de a analiza si intelege problemele . Avea o libertate de a-si exprima sentimentele si gandurile pe care la inceput eu nu am inteles-o deoarece aveam senzatia ca o facea oarecum exagerat. Nu se potrivea cu educatia si convingerile mele despre relationare . Dar in ciuda acestor lucruri aveam o admiratie deosebita pentru el. Un om de afaceri extraordinar. Risca foarte mult in afacerea lui dar castiga mult. Era foarte stapan pe el dar totusi puteai sa-I castigi increderea foarte usor. El este omul care m-a facut sa cresc , sa ma dezvolt , sa capat incredere in capacitatile mele profesionale. N-o sa uit niciodata acele cuvinte rostite cand eram gata sa renunt la locul meu de munca . El mi-a zis : “ esti o persoana care poti mai mult decat crezi tu , nu trebuie sa renunti pentru tu ca nu esti omul care renunta “.Nu stiam daca era adevarat dar atat de mult m-au urmarit cuvintele acestea incat mi-am zis : poate ca nu vor fi multi care sa imi zica asta si poate nu voi mai avea ocazia sa cunosc oameni ca el . Asa ca am luat-o de la capat si mi-am propus sa demonstrez ca sunt aceea persoana pe care el a vazut-o in mine . Ii multumesc pentru ca fara el nu stiu la ce nivel profesional as fi acum . El a pus piesa “profesionala”din puzzle-ul meu.
Intr-o zi am intalnit o fata care mi-a cucerit inima. O persoana cu multe greutati in viata sa, abandonata de familia ei ,o fata care incerca sa se lupte sa reuseasca singura in viata . Aparent, spuneai ca are mult curaj. Am stat cu ea sa-mi povesteasca toata viata ei .Am plans cu ea, am ras cu ea, am retrait impreuna amintiri frumoase si mai putin frumoase. Uimitor mi-I s-a parut ca am inteles-o, eu fiind o persoana inconjurata de oameni care ma iubesc si avand o viata normala, nestiind ce inseamna sa traiesc asa ca si ea. Dar si mai uimitor este faptul ca am cunoscut-o intr-o perioada cand in viata mea normala a intervenit neprevazutul si atunci aveam mai mare nevoie de iubire. Si ea a fost cea care mi-a aratat-o . Dar nu prin faptul ca ea ma iubea ci prin nevoia ei de a avea pe cineva care sa o iubeasca . Atunci am invatat ce inseamna sa daruiesc, sa iubesc si sa simt cu adevarat cu cineva. Atunci am invatat ca iubind , te simti iubit si esti iubit.Ea a pus piesa “empatiei” din puzzle-ul meu.
Aveam 15 ani cand mama mea m-a trimis prima data la consultatii de matematica. Nu mi-a placut niciodata aceasta materie. Dar ea credea ca nu vreau sa invat si de aceea ani de zile am mers la meditatii .Asa am ajuns la un liceu teoretic, cel mai bun din orasul meu , de altfel, insa eu stiam ca nu imi placea asta si mai mult de atat chiar nu intelegeam matematica. Am trait niste ani foarte interesanti . Am avut un profesor de matematica foarte dur din toate punctele de vedere . Era foarte agresiv cu baietii si foarte badaran cu fetele. Probabil ca cei din generatia mea inteleg asta. Erau momente cand , daca nu stiai la tabla te dadea cu capul de pereti , asta daca erai baiat, iar daca erai fata isi batea joc de tine in diferite moduri. Mie mi-a spus o data, cand chiar nu am stiut la tabla ca sunt “ cireasa putreda “. Acum rad tot timpul de aceasta afirmatie dar atunci m-a durut tare de tot. Imi repetam incontinuu in minte ca cel mai mare rau care mi-I l-ar putea face era sa ma omoare. Ok , asta nu se putea intampla ! Si cu asta ma incurajam atunci. Am gasit , atunci ceva care mi-a dat curaj sa merg mai departe . Trebuia sa-mi gasesc ceva care sa ma ajute sa merg la orele de matematica . Azi , cand ma confrunt cu situatii critice , imi repet aceeasi afirmatie. Ce poate sa mi-I se intample ? Sa mor ? Ok , daca nu e asta atunci pot sa reusesc !Si o sa fiu mai puternica . Nu degeaba e vorba aceea : “ceea ce nu te omoara , te face mai puternic”. El a fost omul care a pus piesa “curajului de a depasi situatii critice” din puzzle-ul meu.
Intr-o zi am intalnit un inger . Se poate ca unii sa creada iar altii nu .Dar mie mi-I s-a intamplat si traiesc cu el zi de zi. Am ramas fara tata cand aveam varsta de 3 ani. Am crescut doar cu mama mea si cu sora mea. Nu am stiut niciodata ce inseamna sa cresc intr-o familie completa, dar asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de viata si sa fiu multumitoare. Insa tot timpul imi imaginam cum ar trebui sa fie o familie. Mi-am facut o mie si una de scenarii, ma uitam in jurul meu ca sa gasesc un model perfect de familie, imi notam pe hartie gandurile mele legate de acest aspect si le analizam pe fiecare in parte. Chiar nu de mult mi-am adus aminte ca am pe undeva prin pod un jurnal unde imi notam toate aceste lucruri . Si am gasit pe o pagina o lista cu caracteristicile pe care vroiam sa le aiba viitorul meu sot. Am zambit… Atunci mi-I se parea ca am prea multe pretentii , ca probabil din toate acestea voi gasi doar cateva. Si zambesc acum pentru ca am gasit in el mai mult decat mi-as fi putut imagina. Am ajuns sa am familia pe care am visat-o . Am invatat ce inseamna sa ai cu adevarat o familie completa. Am invatat ce inseamna o relatie bazata pe comunicare, incredere si iubire. Am invatat ca mai mult decat doar a-ti petrece viata alaturi de cineva , o familie inseamna sa traiesti implinit si sa te simti ca faci parte dintr-un intreg . Am invatat ca nu conteaza ce greutati intampini , daca ai persoana potrivita langa tine , toate trec cu bine. Acesta este el ,cel care a pus piesa relatiei si a familiei in puzzle-ul vietii mele.
Puzzle-ul meu nu e gata inca …. Va urma …
January 28, 2012 - Posted by emaonofrei - 1 Comment
Imi pun de foarte mult timp aceasta intrebare : ce inseamna prietenia ? Ce inseamna atunci cand zici : “ Tu esti prietenul meu ! “… Este oare doar o nevoie de a avea pe cineva cu care sa ne petrecem timpul? Sau pe cineva cu care sa ne distram , sa radem , sa glumim ? Este ceva ce ne poate creea dependenta ? Este o nevoie pe care vrem s-o umplem ? Este cumva un crater unde putem varsa tot ceea ce ne doare, o sursa de inspiratie , un exemplu pe care vrem sa-l urmam sau un om care ne poate ajuta financiar ?… Ce poate sa insemne asta ?
Inca nu stiu sigur … dar invat ceva si-mi place . Invat ca prietenia inseamna atunci cand ai o zi in care totul pare trist si pustiu iar cineva , fara nici o obligatie sa faca asta , o transforma in ceva frumos si plin de speranta. Atunci cand cineva ,chiar daca nu e fizic langa tine, iti impartaseste sentimentele si grijile .Cineva care, orice ar fi, nu te judeca, nu rade de tine, nu te tradeaza. Este acea persoana care ori unde s-ar afla in lume te sustine, simte, rade sau plange cu tine. Este ceva ce simti ca e permanent cu tine. Este atunci cand stii ca intre toti cei ce te trateaza cu indiferenta, ostilitate, invidie sau chiar ura este cineva care te pretuieste .
Ce inseamna prietenia ? Cred ca toate aceste lucruri pe care sa le daruiesti inapoi cuiva !
December 27, 2011 - Posted by emaonofrei - 0 Comments
Imi place muzica , imi place sa cant, imi place sa dansez, imi place sa visez cu ochii deschisi , imi place sa ma joc , imi place sa traiesc frumos, imi place tot ce e viu colorat , imi place tot ce este mic si dragalas, imi place natura si ma bucur de ea ori de cate ori am ocazia. Imi plac luminitele de Craciun , artificiile, si funditele puse in brad. Iubesc animalele si ador sa ma joc cu ele. Imi place viata asta pentru ca imi ofera o mie de lucruri de care sa ma pot bucura.
A trecut Craciunul si anul acesta . Ne-am pregatit pentru aceasta sarbatoare cu cel putin o luna inainte , sau cel putin ne-am gandit la ce vom face , unde vom merge, cu cine vom petrece, ce vom manca …. Eu…, anul acesta am asteptat ceva deosebit de la Craciun. Am crezut ca voi avea parte de un Craciun fericit exact asa cum mi-am imaginat. Deja ma gandeam ce fericita voi fi , ma gandeam ca anul asta se va sfarsi exact cum mi-am dorit. Tot continui sa cred ca viata poate fi perfecta … ..
Rad …. Pentru ca tot ce mi-I se pare mie perfect la un moment dat se schimba in asa fel incat perfectul nu mai e cel pe care mi-I l-am imaginat candva . Am facut ceva care m-a bucurat mai mult decat m-as fi gandit. De obicei facem lucruri frumoase pentru altii de sarbatori si mai ales in preajma Craciunului incercam sa fim buni unii cu altii. Nu stiu de ce dar anul acesta m-a prins acest spirit si am facut-o si eu . Am iesit din comoditatea mea si am facut ceva pentru altii. Nu pot sa-mi explic de ce , atunci cand ai mai mare nevoie ca tie sa ti-I se faca ceva , si faci tu ceva pentru altii , e mai mare bucuria si primesti o liniste interioara de nedescris….
Anul acesta a fost pentru mine unul foarte greu. Am trecut prin toate . De la bucurie la extaz , de la tristete la disperare , dar iata ca am ajuns la sfarsitul lui si cum fac de obicei trebuie sa trag linia. Iau lucrurile bune si cele care mi-au facut placere si le compar cu cele care m-au facut sa ma intristez si zic ca merita sa traiesc si anul viitor . Ceea ce am invatat anul acesta e ca oricat de mult mi-as dori un lucru pentru mine si oricat de mult as face pentru asta , nimic nu se compara cu cele pe care le fac pentru altii si pentru bucuria pe care o las in urma .Mi-a trebuit 31 de ani sa invat asta dar s-a meritat. Eu , intotdeauna voi gasi solutii la problemele mele , dar cand gasesti solutii la problemele altora si vezi din nou zambet pe fata lor , simti cu adevarat ca traiesti cu un scop. Si asta este esenta vietii. Daca iti gasesti scopul traiesti fericit !
August 24, 2011 - Posted by emaonofrei - 0 Comments
A trecut mijlocul acestui an si ma uit in urma la lucrurile pe care mi-I le-am propus la inceputul acestui an .Cred ca toti o facem la un moment dat. Atunci totul parea simplu, clar si realizabil …. acum imi spun ca am avut curaj sa imi planific acest an asa cum am facut-o.Si totusi am fost condusa de dorintele si pasiunile mele, de nevoile mele si m-am uitat tinta la ele, ca sa le urmaresc.Este un vis pe care il aveam din copilarie si care in sfarsit anul acesta s-a implinit .Este ceva incredibil cand urmaresti un lucru zeci de ani si intr-un final il ai, parca iti recapeti o parte din identitatea ta , te intregesti.Satisfactia e maxima .Sunt lucruri mai mici si mai mari pe care le-am realizat si de care sunt multumitoare insa au fost si momente cand am atins culmile dar am cazut izbita de stanci. Am fost invaluita in frica si intunericul din mine .Mi-a fost teama sa mai privesc sus ca sa nu cad iarasi, nu am vrut sa imi mai ascult inima caci nu mai aveam incredere in ea, dorintele sufletului meu nu-mi dadeau linistea,nu vroiam sa mai vorbesc caci nu stiam ce sa zic .Ma intreb ce ma ridicat iarasi . Aceleasi dorinte ? Poate …. Dar e ceva ce ma tine si simt ca sunt conectata la aceeasi forta misterioasa care muta muntii.La inceputul anului am zis ca acestea sunt planurile mele ….acum zic ca acestea vor fi realizarile mele.Daca o stanca nu m-a distrus nu ma voi impiedica de o piatra… si nu e un joc de cuvinte… este realitatea care ne tine in picioare zi de zi si putem sa visam in continuare la lucrurile care ne plac. Asa stiu cine sunt si ce am in fiecare moment.Pot sa fiu o sursa de lumina , iubire si inspiratie pentru ochii care ma intalnesc.Pot avea putere sa stau in fata unui conflict mare si curaj sa pot vorbi chiar si atunci cand imi este frica.Am umilinta de a-mi urma inima si pasiune de a trai dorintele sufletului meu.Pot sa recunosc intunericul dar si lumina din mine.Le scald pe toate in sfintenie si zic ca POT!Chiar pot sa mut muntii !
June 3, 2011 - Posted by emaonofrei - 2 Comments
Sunt 18 ani de cand am am luat hotararea constienta ca vreau ca viata mea sa insemne ceva. Aveam 13 ani cand am zis ca viata pe care am primit-o e prea valoroasa ca sa o risipesc. Am facut o rugaciune pe care n-o voi uita niciodata . L-am rugat pe Isus sa ma transforme asa cum vrea El .I-am spus ca nu conteaza care sunt metodele Lui caci eu sunt dispusa sa trec prin orice , chiar daca ma va durea si nu voi intelege de multe ori de ce asa… pentru ca ma incred in El.
Au trecut 18 ani din momentul acela …am devenit majora si ma uit in urma la viata mea . Am trecut prin ce a vrut El , m-a durut cand a vrut El, mi-am pus intrebarea de ce asa? si n-am gasit raspuns, am suferit si de multe ori nu stiam de ce , am ajuns la capatul puterilor si nu mai eram dispusa sa trec prin orice. L-am acuzat ca nu-I pasa de mine , ca nu imi arata cu ce scop trec prin anumite incercari, ca nu se implica in viata mea ….
Zambesc acum… mi-am adus aminte ce L-am rugat acum 18 ani… si ma bucur ca m-a ascultat. M-a ajutat sa ma descopar asa cum sunt si sa nu imi placa asta de multe ori . M-a facut sa vreau sa ma schimb si mi-a dat puterea s-o fac . Ma uit in urma si incerc sa imi reconstruiesc trecutul fara aceasta rugaciune… Ma gandesc ca viata mea ar fi fost mult mai simpla sau poate nu … nu am cum sa stiu. Un singur lucru stiu , acela ca El a fost in control tot timpul. Azi nu stiu cum va reusi sa schimbe anumite lucruri din viata mea , dar stiu ca El are metodele Lui si vreau sa Il las s-o faca . Iau o gura de aer… si merg mai departe. Vreau sa ma las modelata de El si sa fiu mult mai constienta ca atunci cand conlucrez cu Dumnezeu El poate sa intoarca raul inspre binele meu.Vreau sa iau totul ca din mana Lui caci lumea guvernata de El nu e la intamplare si nu vreau ca ignorandu-L , El sa ma lase in voia mintii mele blestemate si de accea aceasta vreau sa fie rugaciunea mea pentru urmatorii 18 ani :
“Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima!Incearca-ma, si cunoaste-mi gindurile! Vezi daca sint pe o cale rea,si du-ma pe calea vesniciei!”
May 2, 2011 - Posted by emaonofrei - 1 Comment
<!-
Cateodata si nu de putine ori natura ma inspira . A venit primavara si am iesit sa vad ce s-a intamplat peste iarna cu plantele si pomii din gradina. E asa frumos cand vad cum totul se trezeste la viata si totul e regenerat si gata pentru un nou inceput. Oricat de urata ar fi fost iarna , gradina mea isi revine , creste si devine din ce in ce mai frumoasa cu fiecare an . Printre toate plantele din gradina am un copacel care l-am plantat acum 4 ani si a crescut foarte mare si frumos , de fapt e cel mai frumos din gradina.Incercand sa-l curat de crengile uscate am observant ca din trunchiul lui iese o funie , si am stat sa ma intreb de unde este , cand si cum a ajuns acolo . Este destul de inestetica pentru ca este albastra si nu se incadreaza cu nimic.Mi-am adus aminte ca atunci cand era mic l-am legat ca sa stea drept si am uitat sa-l mai dezleg si asa el a crescut asimiland funia in trunchiul lui. Am vrut s-o scot dar este atat de adanca incat nu am cum s-o fac fara sa-l ranesc. Gandindu-ma la asta am zis , daca il scobesc s-ar putea sa sufere atat de tare incat sa se usuce iar daca il tai ii va trebui inca 4 ani sa creasca la loc si evident gradina nu ar mai arata la fel de frumoasa fara el. Asa ca am decis sa nu fac nimic .
Cam asa arata viata noastra cand nu vrem sa renuntam la anumite obiceiuri , traditii, ne tinem bine de ele pentru ca simtim ca numai asa vom sta drepti . Ne setam o serie de reguli comode pentru noi care zicem ca ne vor ghida toata viata , avand falsa impresie ca viata se va mula dupa noi si nu noi dupa ea.Avem asteptari mai mari de la viata decat de la noi . Ne ascundem comoditatea noastra , lipsa de curaj, frica , neincrederea in noi si in Puterea care o avem in Dumnezeu in aceste reguli micute . Dar vremea trece , situatiile din viata noastra se schimba, problemele trebuie abordate uneori in alt mod decat acela cu care ne-am obisnuit , trebuie, poate sa ne uitam in partea cealalta .E foarte incomod si dureros si costisitor uneori sa facem schimbarea .Si inaintam asa in viata asta dezvoltandu-ne in jurul funiei care ne tine, care intra adanc in noi , in loc s-o taiem si sa fim liberi .Ce facem atunci ? Ce facem cand ne dam seama ca suntem strangulati de propriile noastre obiceiuri si vedem ca in jurul nostru totul se misca evolueaza si noi ramanem legati ? Taiem ! Scobim ! Scoatem ceea ce ne leaga , oricare ar fi acel lucru. Poate sa fie lipsa de comunicare cu partenerul de viata , idei preconcepute legate de schimbarea unui loc de munca , religiozitatea, dorinta neintemeiata de a avea ce au altii , lipsa de curaj, neglijenta asupra sanatatii noastre, ideea gresita ca trebuie sa primim in loc sa muncim, lipsa informatiei,egoismul, mandria rea ……
Imi dau seama ca sunt asa de multe lucruri care ne-ar putea tine in loc , uneori nu ne dam seama si le trecem cu vederea pana ajungem sa fim sufocati de ele si sa nu mai vedem iesirea. Ni-I se ofera ajutor uneori sa scoatem funia si nu-l acceptam pentru ca nu este comod pentru noi , ne doare …..si asteptam altceva . Regretam ca nu am schimbat ceva cand ar fi trebuit , ne imaginam cum am fi trait viata daca am fi facut anumite lucruri la momentul potrivit….. si asa se adanceste tot mai mult rana.Oricat ar fi de dureros , nu este altceva care sa ne poata schimba . Suntem noi , cu vointa noastra , cu determinarea noastra pentru a schimba ceva. Si peste acestea toate cine are PUTEREA reuseste! Cine cere si vrea cu adevarat aceasta PUTERE , dar cu adevarat , o primeste . Insa trebuie sa fim constienti si pregatiti , aceasta PUTERE vine si cu provocari pentru ca nu ni-I se da degeaba,EA trebuie folosita .
February 7, 2011 - Posted by emaonofrei - 0 Comments
Vad in jurul meu tot mai multi oameni , crestini, care au nevoie de ajutor si decat sa lupte prin puterea fizica , sanatate, intelepciune etc pe care le-au primit ca dar de la Dumnezeu aleg sa astepte sa le primeasca din cer motivand ca Dumnezeu poarta de grija.Ma confrunt cu o dilema ,oare aceasta este cea mai buna metoda? Stiu ca El ne-a dat toate resursele pentru iesirea dintr-o situatie .Cred ca suntem datori sa le folosim , si acestea sunt un dar de la Dumnezeu.El ne-a creat niste fiinte cu ratiune , intelepciune pentru cei care o cer si vointa , deci nu suntem niste roboti manipulati de o forta extraterestra. Crestini fiind, cadem asa de usor in comoditate, lene , crezand ca o data ajunsi copii Lui Dumnezeu nu mai trebuie sa luptam in viata .
Ma gandesc cum priveste o persoana care nu este copilul Lui Dumnezu acest lucru. Oare ei nu ne vad slabi cand se uita la noi si vad ca viata noastra este un dezastru si noi nu luptam pentru ca asteptam doar ajutor de sus? Unde este atunci puterea pe care ne-o da El ? Unde este diferenta dintre noi si ei?Ce exemplu suntem noi? Oare isi doreste cineva sa fie ca mine ? Sa ma urmeze caci si eu demonstrez ca-L urmez pe Cristos? Noi dispunem de o putere suplimentara in lupta cu problemele vietii. E trist cand vezi crestini care sunt dobarati de propria lor comoditate .Si uneori zicem ca D-zeu ne-a lasat de rusine dar este exact pe dos . Noi il facem de rusine pe Dumnezeu prin atitudinea si decizia noastra de a nu face nimic.
Insa eu ma intreb : pana la ce nivel intervine Dumnezeu sau cand intervine El in rezolvarea problemelor noastre? Anul acesta am experimentat acest lucru o data, adica sa fac doar tot posibilul meu , si am fost convinsa ca asta e solutia si Dumnezeu mi-a dat de inteles ca totusi nu e asa . Nu aceasta este singura conditie ca sa primesti un anume lucru . Incerc sa invat ceva de la cei care se bazeaza doar pe ajutorul lui Dumnezeu in rezolvarea problemelor ,aici nu ma refer la oamenii lenesi ci la cei care cu adevarat au o credinta foarte mare . Cred ca astea doua impreuna si anume „tot posibilul tau „si credinta puternica in puterea lui Dumnezeu duc la succes.
January 27, 2011 - Posted by emaonofrei - 1 Comment
Dumnezeu a avut motive precise pentru crearea lumii. Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul ca pe o manifestare a slavei, măreţiei şi puterii Sale. David spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu si întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui” . Privind la întregul cosmos creat de la imensa întindere a universului creat la frumuseţea şi ordinea naturii vom fi copleşiţi de măreţia Lui Dumnezeu, Creatorul nostru. Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul pentru a primi înapoi slava şi onoarea ce I se cuvin. Toata natura, soarele şi luna, copacii , ploaia şi zăpada, râuri şi izvoare, dealuri şi munţi, animale şi păsări strigă lauda lui Dumnezeu care le-a creat (Ps. 98:7-8; 148:1-10; Is. 55:12). Cu cât mai mult Dumnezeu doreşte şi aşteaptă să primească slavă şi laudă de la făpturile umane!
Uneori ma intreb pentru ce ne mai tine D-zeu pe acest pamant . Obisnuiam sa condamn oamenii care se rugau astfel: „Doamne iti multumesc pt ca ai ingaduit o noua zi in viata mea….” ma gandeam… oare omul acela chiar nu vrea sa se intalneasca cu Domnul Isus cat mai repede , isi doreste sa traiasca cat mai mult pe pamantul asta limitat de prezenta Lui ? Sau crede ca nu a facut destul pentru El si traieste cu teama intalnirii cu Isus si pentru asta are nevoie de inca o zi …. Pentru ce ne-a creeat D-zeu ? Oare planul nostru de viata este acelasi cu planul Sau pentru noi? Oare traim viata cu acelasi scop pentru care El ne-a creeat?
Sunt multi care nu constientizeaza acest fapt .Si eu am fost acolo pana cand D-zeu m-a coborat atat de jos incat sa simt ca viata mea atarna de un fir de ata , atat de fragila , atat de lipsita de sens ….Am crezut ca planurile mele , dorintele mele daca le aduc inaintea Lui inseamna ca asta este si viziunea Lui despre viata mea . Incercam sa-i impun Lui Dumnezeu propriile mele reguli, propriul meu stil de viata crezand ca prin moralitate , prin succes , prin munca pana la epuizare voi fi placuta inaintea oamenilor si deci inaintea Lui . Dar D-zeu vrea altceva de la viata mea . El vrea sa isi i-a lauda , vrea sa fiu o fiinta care sa I se inchine , sa-i dea slava. Am fost creata putin mai prejos decat ingerii Sai care sunt cei mai mari inchinatori a lui Dumnezeu , cu atat mai mult eu trebuie sa ma inchin Lui !
Acum inteleg acea expresie :”inchinarea trebuie sa fie un stil de viata „ de fapt asta trebuie sa fie viata noastra in primul rand , sa stim ca visul nostru face parte din planul Sau . Daca nu e asa inseamna ca nu traim dupa planul Sau si categoric mergem intr-o directie gresita . Vorbesc despre un lucru mare , esenta vietii…Care este atunci problema unora care nu vor sa se inchine nici macar 30 min pe saptamana , duminica? De ce trebuie sa se tina cursuri despre lauda si Inchinare cand asta este scopul pentru care El ne-a creeat? E chiar asa de greu sa recunosti maretia Lui Dumnezeu ? Cum priveste El inspre noi cand suntem la timpul comun de lauda in adunare si ne gandim doar sa cautam motiv de discutie dupa … despre te miri ce ? ca melodia a fost prea jos, ca nu se cunostea prea bine , ca sora sau fratele se menifesta cam prea carismatic , ca ce vor sa mai arate si aia din fata ?…..Imi vine in minte o imagine si ma iau fiorii… Dumnezeu stand pe tronul sau de slava si o multime in fata Lui care se cearta si se imbrancesc , cu priviri trufase , razand in batjocura unii de altii si…… D-zeu asteapta sa primeasca lauda …. rabdator …. Oare cata rabdare mai are El cu noi? Oare chiar atat de rea a devenit omenirea ? oare chiar asa de multa rabdare are D-zeu cu noi? Mi-e teama ca mania lui se va abate peste cei care nu traiesc dupa planul Sau , cei care nu vor sa vada si sa accepte maretia Lui. Unii cred ca daca stiu Biblia pe de rost, daca sunt doxa de teologie , daca pastreaza unele traditii , daca au impresia ca le stiu pe toate au ajuns la maturitatea deplina si ca si-au indeplinit scopul… si considera ca inchinarea este pentru oamenii slabi, pentru cei condusi de sentimente si emotii ….
Omenirea a evoluat mult …. si Diavolul este foarte inventiv . In aceste vremuri am realizat ca lucreaza cel mai mult in Biserici , sa dezbine sa conserve anumite invataturi si obiceiuri , provocand astfel discutii, certuri , dezastrul este in biserici . Nu mai avem timp si energie sa lucram in afara , sa ne implicam in viata necrestinilor pt ca totul se consuma in interiorul bisericii. Foarte inteligent este Diavolul…. si foarte superficiali suntem noi. Ma intreb oare Dumnezeu nu e mai puternic decat Diavolul? Cu siguranta e insa El nu obliga pe nimeni , cheia este la noi, vointa noastra de a face voia Lui si de a avea o inima curata . Ma rog doar ca El sa dea putere celor care si-au gasit scopul in viata si sa fie molipsitor si pentru ceilalti si Dumnezeu sa lucreze la inimile lor si a multor altora.
January 27, 2011 - Posted by emaonofrei - 1 Comment
Imi place uneori sa ma dau mai in spate si sa privesc lumea in tacere … Nimeni nu-mi poate spune ca nu mai am ce invata de la altii orcine ar fi ei. Azi am avut o experienta interesanta privind niste copii simpli de la tara. Ma aflam in trecere intr-un sat din tara noastra si am oprit intr-un parc de copii. Nimic deosebit la inceput. Opt copiii se jucau intr-o armonie care pot sa spun ca in primele minute m-a fascinat si mi-a dat o stare de liniste .Deseori noi, oamenii mari, nu stim sau nu vrem sa traim asa …din diverse motive. Priveam acei copii si vedeam cum se joaca impreuna chiar daca abia s-au cunoscut .Pentru ei lumea asta era foarte simpla …”tu esti un copil si eu sunt un copil …deci trebuie sa putem sa ne jucam impreuna fara nici o problema… déjà suntem prieteni nu-I asa ?” . Mi-a placut asta la nebunie .Nimic mai simplu .Am stat privindu-I asa cateva minute .De-odata ceva s-a intamplat .Aparuse un copil nou care a schimbat totul .Toti se fereau de el si vorbeau urat despre el … Cine era acest copil si care era problema lui? De ce nu era acceptat in micul paradis creeat acolo in locul acela? Aha …..!!!! mi-am dat seama repede despre ce era vorba . Se purta ca un om mare …. Am vazut rautate , privire amenintatoare , respingere, si nici o intentie de a se imprietenii cu ceilalti copii. Spunea cu voce tare ca el e cel mai puternic si ca ar putea sa-I bata pe toti…A fost respins de toti … Oare cum s-a ajuns aici ? Un copil , Intr-o lume de basm fara amenintari si suspiciuni, fara grija zilei de maine , in care imaginatia poate prinde viata si totul poate fi posibil, sa risipeasca cu prezenta lui tot ce e frumos….Chipul sau emana tristete ….M-a tulburat aceasta imagine. Imi imaginam viitorul lui DISTRUS , probabil, de niste parinti inconstienti, fara educatie si fara sens in viata , fara dorinta de a trai si de a lasa ceva bun in urma lor , in cel mai sigur caz acest copil a venit ca un blestem si nu o binecuvantare pentru ei. Un dar dumnezeiesc risipit…
Apreciez viata asa cum e ,cu bune si cu rele , incerc sa primesc orice vine in viata mea cu optimism si incredere dar mai ales cu multumire . Uneori privesc anumite lucruri mai importante decat altele si consider ca am nevoie de unele mai mult decat de altele , asta dupa logica si simtamintele mele, dar mai presus de toate este cineva care stie ce e mai bine pentru mine .Asa ca daca primesc ceva il voi aprecia si voi incerca sa nu iau nimic ca de apucat , orice lucru oricat de neinsemnat ar fi e IMPORTANT si trebuie valorificat .Nu vreu sa treaca pe langa mine lucruri minore care, valorificate, ar face DIFERENTA.
